Traducere de Octavian Cocoş
Încearcă să îşi explice de ce iubirea lui arzătoare rămâne incapabilă de a-şi atinge scopul.
Dacă nicicând un foc de foc nu moare,
şi-atunci când plouă râul nu descreşte,
ci ce-i la fel se sprijină, fireşte,
şi-opuşii uneori se-aprind mai tare,
Amor, ce-a noastră minte-o laşi să zboare,
şi ştii că orice duh în doi trăieşte,
de ce impui o lege ce uimeşte,
de-a renunţa când pofta e prea mare?
Poate c-aşa cum Nilul asurzeşte
pe toţi acei ce îl aud cum cade,
iar soarele orbeşte privitorul,
aşa şi pofta, câteodată scade,
când scopul nu-l atinge, şi-oboseşte,
deşi atât de iute-i e piciorul.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.